Dragonul
de la care am imprumutat
un nume.

Fiecare lounge are un nume. Al nostru apartine unei creaturi care a asteptat, aproape neschimbata, pe cateva insule vulcanice la est de Bali, de peste patru milioane de ani.

Dragonul de Komodo la marginea savanei

La cateva sute de kilometri est de Bali, acolo unde arhipelagul indonezian se subtiaza in piatra vulcanica si savana uscata, se afla o insula care ne-a dat numele si, speram, putin din temperamentul ei.

Dragonul de Komodo, Varanus komodoensis, este cea mai mare soparla vie. Trei metri de la bot la coada. Rabdator. Vigilent. Construit pe o scara de timp care preceda aproape tot ce mai umbla astazi pe pamant. Pescarii locali il numeau ora; naturalistii europeni, sositi in 1910, l-au numit dragon si au trimis cuvantul acasa cu ei.

Ce ne-a impresionat, citind despre el, nu a fost dimensiunea. A fost ritmul. Un dragon de Komodo isi petrece cea mai mare parte a vietii nemiscat, intins la umbra unui tamarind, pe jumatate ingropat in praf vulcanic, asteptand ca seara sa se racoreasca. Cand se misca, se misca cu intentie, apoi este iar nemiscat.

O creatura, un temperament.

Am imprumutat numele pentru ca acel ritm era ceea ce voiam sa simta lounge-ul. Bucuresti se misca repede. Orasul este zgomotos, stralucitor, ambitios si rareori lent. Voiam sa construim o sala care contrazicea asta, bland, pentru cateva ore odata.

Fara graba de la bucatarie. Fara rotirea meselor. Fara muzica suficient de tare incat sa trebuiasca sa vorbesti peste ea. Lumanari in loc de plafoniere. In in loc de laminat. O shisha pregatita la masa, manual, de cineva a carui meserie este sa stie cum. O cina care se termina cand decizi tu, nu cand ajunge nota.

"Dragonul nu alearga dupa seara.
Seara vine la dragon." Un proverb balinez, tradus liber

Din Komodo la Bucuresti.

Sala in sine a fost gandita de un studio din Canggu pe care l-am gasit printr-un prieten. Lemn de tek recuperat din case javaneze vechi. Tencuiala de var lucrata manual, de culoarea nisipului umed. Ratan impletit pe tavan, pendule joase, draperii de in suficient de groase incat sa imblanzeasca sala cand trece vantul.

Bucataria inclina spre japoneza: sushi, sashimi, mici preparate calde de la blatul rece, cu arome din Asia de Sud-Est tesute printre ele: yuzu, pandan, tamarind, lime kaffir, sansho. Nu suntem un restaurant fusion. Suntem o bucatarie japoneza care si-a amintit langa ce ocean sta.

Shisha este propriul sau ritual. Pregatita manual la masa, cu o lista scurta si deliberata de tutun si amestecuri ale casei. Este singurul lucru pe care va rugam sa nu il grabiti.

Interiorul lounge-ului cu ratan, plante si shisha
Oaspete expirand fum de shisha in lounge
Prieteni impartind o shisha la masa

Intra in Bali.

Sala este mica. Orele sunt lungi. Rezervarile sunt deschise cu treizeci de zile inainte.

MenuReserve